Prezentul prin ochii
unui copil
Avem un rost pe
lume, cand unii sunt dispusi
Sa-si potoleasca
foamea mancand pe cei rapusi?
Adesea ma intreb,
cand vulturii se-aduna
Cum de traiesc din
moarte si viata le repugna?
Suntem oripilati,
dar stam cuminti in pat
Si asteptam posmagii
sa vina de la stat
Cu zeci
de-nchinaciuni la sarutari de oase
Cu-njuraturi si
coate, in fata sa ne lase
Plangem copiii
mancati de caini prin parcuri
Alti copii si mame
sunt ingraditi in tarcuri
“Lasati cainii in
pace, sunt dati de Dumnezeu!
“Opriti strainii-n
vama! Nu intra-n statul meu”
Materia-i in formare si-n permanent transfer
De-atomi si molecule
de la Pamant la Cer
Etern, neutru, rece,
pe Univers nu-l doare
Cine pe cine naste
si cine-i cel ce moare.
Parcurs-a omenirea
lumina si-ntuneric
A renascut din
gheata si tremurul teluric
Discut in gand cu mine, si imi dau speranta:
Oglinda imi reflecta cuvantul “toleranta”.
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu