Anotimpuri
O frunza cade
relaxata
Sub greutatea unei
raze.
Noian de frunze,
deodata
Se ofilesc; au
metastaze.
Din ronduri smulg o
floare
Sadind-o-n vaza mea
de lut
Intreb, care petal-o
doare?
Si-aceasta, simplu,
a cazut.
Gradina
pare-nstrainata
Azi raiul nostru-i
ocolit
Si ce-a fost verde
altadata
Desi nu-i fier, a
ruginit.
Un plop la poarta
ma-nfioara
Aceasta toamna l-a
schimbat
In stalp de ceara,
parca-i para
Si freamata de vant
turbat
Pe ziduri iedera
e-prinsa
Ca pe-o cetate
blestemata
Vapaia de arama e
aprinsa
De sabia de foc
lnsangerata
Sa ninga iarasi
peste noapte
Cu vise-adanci si
cai balani
Vorbesc cu linistea
in soapte
Sa-mi scada macar
niste ani
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu