Cu militia calare

Cu militia calare
In adolescenta, eram oarecum aratos; daca fetele discutau intre ele ca semanam cu Adamo, va dati seama! Avand si oarece note bunicele, in primul an de liceu am fost curtat de liceele militare sa ma transfer. Se profita de varsta frageda, cand haina militara era atractiva, mai ales in perspectiva cuceririlor casanoviene. Am refuzat, fara macar sa-mi consult parintii; am avut o anumita independenta in optiunile vietii, dat fiind si faptul ca am plecat de langa ai mei de la 15 ani. Dupa terminarea liceului, in timp ce ma pregateam de examenul la Autovehicule Rutiere, m-am trezit cu seful de post acasa impreuna cu un ofiter de cadre de la Alexandria, sa ma inscriu la scoala de ofiteri. Am declinat si de data asta oferta. Am terminat si facultatea si in ultimul an, am fost din nou curtat de inspectorate de militie din jufetele Gorj, Sibiu si Satu Mare. Ministerul de Interne isi schimbase politica de prevenire a evenimentelor rutiere, dupa metode din vest si aveau nevoie de ingineri auto pentru cunoasterea aparaturii din dotare, privind starea tehnica, poluarea si verificarea expertizelor tehnice in urma accidentelor.. Si de aceasta data am refuzat, insa destinul este implacabil; intr-un moment de raceala intre mine si prietena mea (era tot in ultimul an, dar la TCM), a picat un ofiter de la Galati care nu a plecat pana nu m-a convis sa semnez. Curios ca nu a contat in verificarile lui faptul ca atunci cand m-a vizitat la camin, m-a prins in timpul unui joc de poker; eram un amator,nu eram genul "inrait". Superficial s-a dovedit si in verificarile la domiciliu, privind "originea sanatoasa": un frate al bunicului fusese legionar, iar un frate de-al lui tata, simpatizant legionar. Si uite asa, am ajuns militian. (va urma)
Taras Bulba