Poveste despre inima (III)

      Poveste despre inima (III)
      Cum va spuneam, prima impresie la intrarea in Sectia de chirurgie cardiovasculara din cadrul IC Parhon Iasi, a fost ca sunt intr-o clinica din vest. Cand plecam in alte sectii sau spitale pentru analize. eram echipati precum cosmonautii: cu halate, bascuri si tarlici speciali, pentru a nu ne contamina cu o eventuala sursa de infectie. Acelasi echipament il purtam cand ne intalneam cu vizitatorii, in camere speciale. De retinut ca in aceasta sectie nu avea acces nicio persoana straina, chiar daca era cadru medical de la o sectie vecina. Camerele de echipare-dezechipare erau separate, avand circuite distincte. 
      Pregatirea pentru operatie o asemuiam cu pregatirea unei gravide inainte de nastere: zilnic aveam un fiziolog (de fapt o domnisoara), care ne invata respiratia profunda, mersul ratoiului, adica tararea pe fund fara folosirea bratelor, ridicarea in fund din pozitia culcat prin folosirea sfoarei cu " motocei" legata de celalat capat al patului etc. Toate acestea isi dovedeau utilitatea post operatoriu. Inainte de operatie am fost ras in totalitate de pilozitati, apoi uns in doua randuri cu tinctura de iod (betanina), apoi mi s-a administrat o pastila ce m-a inveselit in timp ce ma indreptam spre taiere. Am intors capul si mi-am luat la revedere de la sotie, aflata in usa din capatul salonului, dupa care i-am adresat bezele. Uitasem ca inainte de operatie medicul mi-a oferit sub 50% sanse de reusita. In sala de operatie am intrat cu un prosop, o sticla de apa plata de 2 l si un borcan de iaurt. Am iesit (de fapt, am fost scos) dupa 7 ore si 15 minute, timp in care nu am existat. Inima si plamanii proprii nu au functionat, organismul a fost alimentat cu o dubla pompa (pentru ser fiziologic si pentru oxigen). Mi s-au recoltat portiuni de vena safena de la piciorul stang si artera mamara stanga, ce au constituit grefe pentru inlocuirea areterelor coronariene infundate. Cu acest prilej, echipa de doctori au descoperit ca apexul (muchiul din varful inimii), era necrozat, mort, cu urmari neplacute pentru functionarea ventriculului stang si asa afectat de un anevrism sever. Adica, prezenta o bosoalca. in limbajul automobilistic. Cand m-am trezit, am incercat un sentiment de bucurie si satisfactie ca am reusit, ce mi-a fost imediat retezat de incapacitatea de miscare a limbi si asa umflate: se impiedica de tubul de intubare. Am auzit la capul patului o voce suava "bine ati revenit!" si-am plecat din nou in neant. 

      Dupa mai multe incercari, am reusit sa ma mentin treaz si sa-i fac semn sa-mi scoata tubul ca mi-e sete. La fiecare cadere in nent, auzeam un clopotel ce ma avertiza ca nu mai respir. "Ramaneti treaz, respirati si va vom scoate tubul!" Asta da motivatie. M-am conformat, bucuros ca voi primi recompensa. Mi s-a scos tubul, mi s-a administrat o bulina cu o lingurita cu apa. Incet, incet imi reveneam si nu-mi credeam ochilor ce vad si ce simt: din burta imi ieseau 4 tuburi cat degetul de groase, in rect si in uretra aveam cate o sonda, cateter infipt in mana stanga, un altul, infipt in stanga gatului, ce patrundea pana in artera pulmonara, ce sa mai spun de senzorii pentru EKG, care erau la ordinea zilei. 
      De ce va spun toate acestea? Ca sa faceti o comparatie cu spitalele in care ati fost internati sau ati avut acces la rude apropiate.
      Fata care m-a insotit in timpul revenirii la viata, era studenta voluntara si a ramas toata noaptea la capul patului. Personalul se invartea in jurul meu ca un roi de albine, dar in tacere: fiecare isi stia si-si facea datoria, in liniste si cu constiinciozitate. La un moment dat am auzit un horcait in imediata mea apropiere: sosea un nou inviat, iar horcaitul era dat de cele doua pompe. Anestezista a venit in fuga la mine cand mi-a observat pulsul pe monitor, ce o luase razna: "Ce s-a intamplat?" Am aratat cu capul spre celalat pacient: am avut impresia ca isi da duhul. M-au potolit, dar, cum situatia s-a repetat, am fost izolat intr-un separeu. Aveam o reactivitate la mediul inconjurator, iesita din comun, lucru pe care-l stiam: de aceea am si ajuns aici. E ceea ce se cheama hipertensiune arteriala esentiala, adica am un sistem neuro-vegetatv exagerat (subconstientul).
      Data de 27 ianuarie este noua mea zi de nastere. (va continua)

      Taras Bulba