Disputa de secole asupra izvoarelor Dunarii a început în anul 1544. Sebastian Münster, a carui poza se gaseste pe bancnota de 100 marci, a militat în 1538 pentru recunoasterea izvorului Dunarii la Castelul din Donaueschingen. Sase ani mai târziu, în 1544, Prof. Heinrich Loriti Clareanus i-a contrazis argumentele lui Sebastian Münster si a insistat ca râurile Birgach si Breg sa fie considerate izvoare ale Dunarii. Astfel a început disputa pentru recunoasterea izvoarelor Dunarii.
Fiecare "land" din apropiere se lupta pentru declararea izvorului Dunarii pe teritoriul sau.
Principii Fürstenberg sustineau ca izvorul este la Castelul din Donaueschingen. Romanii spuneau ca ar fi descoperit izvorul Dunarii, dar lipsesc dovezile. În 1702, din însarcinarea împaratului Josef I, generalul Marsigli a pornit în cautarea izvorului Breg am Brücklerain la Furtwangen, considerând ca acesta este cel mai îndepartat izvor la Dunarii; astfel, el a întocmit 3 harti. Vicarius Breuninger, un bun svab de la manastirea St. Georgen, sustinea vehement în 1719 ca izvorul Dunarii nu este în Donaueschingen, ci în teritoriul Württemberg, la Harzwald, chiar la izvorul râului Brigach. Pe o harta a ducatului Württemberg din acea vreme, izvorul Brigach este trecut ca izvor natural al Dunarii. 
Profesorul elvetian de matematica "Scheuchzer" sustine ca izvoarele naturale ale Dunarii ar fi, de fapt, în Elvetia, la Graubünden. La sfârsitul secolului XVIII s-a acceptat chiar si la Castelul din Donaueschingen ca izvorul Dunarii nu poate fi acolo. Atunci când cursul pârâului care se varsa dupa 300 m în Brigach a fost blocat, Dunarea si-a continuat cursul, dovedind ca izvorul sau nu este Donaubächle. Printru-un canal, în 1828 pârâul a ajuns sa se verse în 90 m în Brigach. În 1844 scria în Lexicon Universal al ducatului Baden: Dunarea, cel mai mare fluviu al Germaniei, izvoraste la Capela lui Martin, în apropiere de Furtwangen, sub forma unui pârâu ce se numeste Breg. Aproape toate fluviile mari ale lumii au mai multe izvoare, ce nu pot fi comparabile. Nilul izvoraste sub numele de Kagera, pârâul cel mai îndepartat de revarsare. Izvorul Breg al Dunarii, la Capela lui Martin, în apropiere de Furtwangen, este izvorul cel mai îndepartat de revarsare. Vechea conventie a clasificarii izvoarelor tine cont de debitul si departarea fata de revarsare a izvorului. Pentru multe râuri s-au facut cercetari privind izvoarele, dupa cum afirma Dr. Ludwig Oehrlein.
Dunarea la varsare in Marea Nagra
Padurea Caraorman (Padurea Neagra)
Padurea
Caraorman (2250ha): Padurea Caraorman ocupa partea centrala a
grindului Caraorman situat in partea sudica a Bratului Sulina. Zona
de protectie cuprinde cele mai dezvoltate dune de nisip din delta si
Padurea Caraorman.
Padurea
Caraorman: declarata in anul 1940, monument al naturii, este o padure
de stejari (de peste 30 m inaltime ), frasin, plop, cu desisuri si
vegetatie cataratoare de tip mediteranean: liane ce ating 25 m precum
si plante agatatoare cum ar fi: vita de vie salbatica, iedera,
hameiul, curpenu. Aici se afla cel mai mare stejar din Delta Dunarii,
cu o varsta de 400 de ani si o circumferinta de patru metri, stejar
numit “Stejarul ingenunchiat”, datorita ramurilor ce s-au intins
pana pe pamant.
In
aceasta padure s-au semnalat cuiburi de vultur codalb, prin protectia
padurii asigurandu-se in acelasi timp si protectia acestei specii.
Ceea ce o deosebeste de padurea Letea este lipsa lianei grecesti si a
viperei de stepa.
Dunele
de nisip din apropierea satului - unice in tara, ce adesea depasesc 7
m in inaltime, atingand pana la 9 m inaltime. Ca o coincidenta,
Dunarea izvoraste si si se varsa in locuri purtand acelasi nume:
Padurea Neagra, adica Schwarzwald (in germana), respectiv Caraorman
(in turca)
Nicolae Iorga spunea ca pentru Romania, Dunarea este „cea mai bogata in daruri”.
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu