Nemaipomenitele aventuri ale printului            Bibescu

        Doua luni dupa accident a vrut sa intre in politica. Patru luni mai târziu va strabate cu automobilul Europa in lung si-n lat. Cu doi ani inainte de moarte, in februarie 1939, a ajuns in Ciad pornind din Alger, deci traversând iarasi Sahara… Aceasta, insa, a fost ultima sa aventura. Destinul a voit sa aranjeze o coincidenta intre soarta tarii si soarta sa, a celui care in Razboiul de Intregire cautase moartea cu lumânarea.
          Primele semne ale bolii apar o data cu ocuparea Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre sovietici! Locuia pe strada Robert de Flers, fapt care ii crea mari dificultati Marthei Bibescu, castelana de la Posada si Mogosoaia, obligata sa faca aproape zilnic o naveta obositoare, fiindca sanatatea sotului ei se deteriora rapid. Cum, repetam, se deteriora si sanatatea României Intregite. "Legionarii rosii" care subminau statul român si cautau eliminarea fizica a tuturor celor care contribuisera la intregirea tarii, de la un Nicolae Iorga pâna la taranul oarecare, il trecusera si pe printul Bibescu pe lista neagra. 
           Poate ca P.C.R. sa fie absolvit de pacostea epurarii… Semnalul de inceput al cosmarului a fost perchezitia minutioasa din dimineata zilei de 23 noiembrie 1940, când bestiile au confiscat sau distrus documente si obiecte de mare valoare, unele apartinând lui Napoleon si Domnitorului Bibescu. Din fericire, Ion Antonescu a pus capat terorii si crimelor "legionarilor rosii", care nu faceau deosebire intre legionarii codrenisti si liberali sau taranisti. Pentru George Valentin Bibescu era deja prea târziu. Internat la Spitalul Elias, sub supravegherea prietenului sau, profesorul Daniel Danielopolu, printul isi traia ultimele clipe inainte de reintâlnirea cu eroul sau Radu Beller. "Jurnalul" Marthei Bibescu surprinde cu spaima trecerea lui spre neant. Pentru data de 2 aprilie 1941 ea mentioneaza: "George are cu 300.000 de globule rosii mai putin. Vestea ma copleseste. El nu va sti nimic, nu trebuie sa stie. Ce trista e o minciuna necesara, ce trist e sa ajungi sa te intrebi daca pâna si tacerea e destul de muta". La 28 mai, printesa este coplesita de prezenta glaciala a inevitabilului: "De ce nu pot schimba locul cu George? Ar fi cu atât mai firesc ca eu sa fiu cea care zace!" Singura multumire a fost vizita fiicei sale, Valentina Ghica-Comanesti, care, aflând ca tatal sau este grav bolnav, suferind de cancer pulmonar, a venit insotita de cei doi copii, Ion-Nicolae si George Dimitrie Ghica. 
           La 2 iulie Martha Bibescu va nota: "George - astazi. La ora 10 si 20 agonia. Apoi moartea…Tot ce am scris despre tine in aceasta zi, in care viata mea se sfârseste, impreuna cu a ta, George…" Ce ar mai fi de adaugat? (Emanuel Badescu)
"Pe aviatori lasa-i sa zboare!"
Va urma: povestea prinţesei Martha Bibescu, o mare doamnă care prin inteligenţă, frumuseţe, farmec şi erudiţie a devenit cea mai mare personalitate feminină a Europei în prima jumătate a secolului XX.