Poveste despre inima (II)

      Poveste despre inima (II)
      Inainte de a ajunge la Iasi, permiteti-mi o scurta digresiune. Cu vreo doi ani inainte de episodul prezentat, cand se pare ca ar fi survenit primul infarct, am avut o stare generala foarte proasta, timp de vreo doua saptamani. Am apelat la un cabinet particular, unde ecografia mi-a scos in evidenta boli cam cat pentru un cartier intreg: splina marita, nisip la rinichi, steatoza hepatica, canal coledoc infundat cu mal. Pentru mai multa siguranta, am fost trimis si la alti 2-3 medici (era metoda plimbarii in cerc a pacientului), unde s-au mai adaugat ceva boli, printre care inceput de prostata. Aveam de toate, dar niciun medic, inclusiv din  Policlinica CF Galati, nu mi-au descoperit infarctul. Cat despre diagnostice ...
      11 ianuarie 2003, ora 8,00 m-am prezentat la IC Parhon din Dealul Copoului, la dr. Eugen Sandica, medic chirurg cardiologie, galatean, foarte tanar, dar,foarte apreciat in tara si afara. In prezent este directorul unei clinici particulare in domeniu, in Dortmund. Cand am patruns in clinica, prima impresie a fost ca sunt undeva in vest; o dotare moderna, de ultima ora, iar curatenia era luna. In aceasta sectie nu intra nicio persoana straina, fie ca era cadru medical sau rude ale pacientilor.
      Dupa citirea imaginilor de la cateterism, doctorul Sandica a dat din cap a nemultumire: " te tai iti cos artere noi, bag ser la temperatura corpului, ii dau un bobarnac inimii si ... mai departe nu stiu. Urmarile infarctului sunt dezastruoase, operatia va dura cel putin 7 ore. Sa vina cineva din familie sa semneze" " Domnule doctor, cu voia dv., pentru viata mea semnez eu; am incredere in mana dv. si in Dumnezeu". Pana la aceasta cumpana a vietii am fost un ateu convins. M-a prezentat sefului sectiei, nimeni altul decat dr. Grigore Tinica, moldovean din Chisinau, cu studii la Moscova sin Statele Unite.
Dupa internare, o saptamana au durat analizele si investigatiile din care a rezultat ca nu aveam niciuna din bolile descoperite de plosnitele sugatoare de bani din Galati. Nu se permitea nici macar o carie, daramite asemenea afectiuni patologice, potentiale surse de infectie in timpul operatiei sau postoperatoriu.
      Nu mi-a pretins nimeni niciun ban, mai mult, am aflat ca dr, Tinica i-a platit unui batran costul calatoriei la externare. In final, m-a costat 700 $ distribuiti cu insitente la intreg personalul. In cele 3 saptamani petrecute in saloanele sectiei, am intalnit oameni de o probitate si corectitudine profesionala, de umanism, nemaintalnite la Fundeni, ca sa nu mai amintesc de Galati. Un profesor galatean a fost operat la Fundeni, i s-a pretins si a platir 2000 $ si la 2 zile dupa operatie a murit in urma unei infectii intraspitalicesti (bacilul pioceanic).
      Am trecut cu bine primul hop, dar ...(va continua)
      Taras Bulba