Noapte de primavara (Sonet)
Culorile dispar sau
le gasesti cusur
Se estompeaza al
florilor contur
Lumina se ascunde si
aiurit s-abate
Dispar in umbra
siluete, soarte.
Pe uliti se
strecoara o negura damnata
Mi-e tare dor de-o
noapte fermecata
In turnul nevazut un
ceas bate sfios
In aceasta noapte,
totu-i cu susu-n jos
Deodata se-apuca
linistea sa cante
In ison de cor si
instrumente sfinte
Caisii danseaza in
mijlocul gradinii
Imbracati in alb,
sclipesc in fata lunii
Cand ma trezesc, in
jur e ca si ieri
Si-asa-i mereu,
de-atatea primaveri.
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu