Echinoctiul de
toamna
Imi simt rabdarea
ajunsa la dezastru
De cand aceasta
Venus, rece astru
Cu ochii falsi,
luceferi de minciuna
Imi zvarle inima
bolnava, pana-n luna
Si-mi pune-n loc un
rosu rug ce arde
Si lumineaza-n jur
ca focul de petarde.
Dupa deal dispare un
alt apus de soare
Dispar in orizont si
pasari calatoare
Privesc nostalgic
cocorii care pleaca
As vrea sa strig,
dar vocea ma ineaca.
Oare un vers, in
care m-am rasfrant
Sa-mpiedice
rostirea, ca un legamant?
Mareea se revarsa,
impacand oceanul
Sub stern tasneste
iubirea ca noianul
Acum, cand timpul in
cumpana-i egal
As vrea s-adorm si
sa visez astral.
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu