Nemaipomenitele aventuri ale printului Bibescu (continuare)

         Acest patriot de exceptie si fruntas mason, de mai multe ori Mare Maestru al Marei Loji Nationale din România, s-a gândit ca isi poate servi tara si in politica. A vrut sa candideze, conform traditiei familiei, pe listele PNL. Un foarte interesant comentariu al Marthei Bibescu pe marginea acestei intentii demonteaza in partile componente mecanismul Destinului: "In 1931, când George a vrut sa candideze pe lista liberala in alegerile partiale pentru Camera, bietul I.Gh.Duca obiectase: - Totusi nu este cu putinta sa-l plebiscitam pe George Bibescu!

Ascultându-mi sfatul, George si-a retras candidatura invocând arsurile sale de gradul doi, ranile sângerânde si cârjele in care era obligat sa mearga.

        Intriga urzita impotriva lui de batrânii liberali a fost incununata de succes. Dar si Nemesis, zeita razbunarii, a avut succes. Si cât de repede! Cine a fost ales la Piatra-Neamt in iunie 1931, in locul lui George Bibescu? Corneliu Zelea Codreanu. Iar Codreanu nu a dat ordin ca Duca sa fie asasinat?…

        1931 a fost un an de cumpana. Arsurile si invaliditatea la care s-a referit principesa Bibescu sunt consecintele unei aventuri intrate in istoria aviatiei. Ce s-a intâmplat: in calitatea sa de presedinte al Federatiei Aeronautice Internationale, printul a cautat sa impulsioneze performantele, instituind atât "Cupa Bibescu", cât si zboruri de anvergura, pe trasee anume alese pentru dificultatea lor tehnica. Un asemenea zbor a fost cel din 10 aprilie 1931 catre Extremul Orient, mai precis la Saigon. Avionul Fokker, având echipajul format din George Valentin Bibescu, maiorul Traian Burduloiu, locotenentul Radu Beller si mecanicul Hunt, a decolat de pe Aeroportul "Le Bourget" din Paris pe ruta: Roma - Atena - Alep - Bagdad - Gwadar (unde, pâna atunci, nu se mai avântase niciun echipaj românesc) - Jadpour - Allahabad - Benares - Calcutta (unde trebuiau sa faca un popas de trei zile) si de acolo sa continue drumul pâna la Saigon.

         Accidentul s-a petrecut dupa Jadpour, in ziua de 17 aprilie, când o ceata de vulturi a atacat avionul la o inaltime de 2.500 de metri. In momentul aterizarii fortate, avionul a fost cuprins de flacari. Ajunsi cu greu pe pamânt, membrii echipajului erau adevarate torte vii. Trei, cu exceptia lui Radu Beller, au reusit sa stinga focul care le ardea hainele si care le provocase arsuri de gradul doi. Atentia si-a indreptat-o, firesc, asupra tânarului locotenent. "George Valentin Bibescu - isi amintea maiorul Burduloiu - venise si el intr-ajutorul lui Radu Beller, zbatându-se sa-i smulga hainele arzânde, ceea ce i-a adus si lui grave leziuni pe mâini si la unul din genunchi, de la care s-a intins flama si la celalalt genunchi ca si la gamba unui picior." Le-au sarit in ajutor si localnicii din Bhabua, satul lânga care aterizasera, care i-au urcat intr-un tren sanitar. La Benares, unde au fost internati in spital, locotenentul Beller a decedat. 

          La 6 iunie 1931, deci inaintea alegerilor parlamentare, la Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol a avut lor, cu fast militar, cinstirea amintirii lui Radu Beller si a jertfei sale pentru gloria aviatiei românesti. In cuvântarea sa, Printul Bibescu a spus: "Am cunoscut cu acest prilej pe cei mai extraordinari oameni pe care i-am intâlnit vreodata in viata mea. O viata pe care nu mi-am petrecut-o nici in birou, nici pe prispa casei de la Posada si nici pe strazile si bulevardele oraselor. Ei bine, acei trei oameni cu care am trait aventura din India au fost, si-i consider extraordinari!" Sunt cuvintele unui luptator. (Emanuel Badescu)

        “Nu merită să cauţi fericirea în căsătorie, sigur nu o vei găsi.” (Martha Bibescu)