Poveste despre inima (I)

      Poveste despre inima (I)
      Cum am ajuns aici? S-ar zice ca m-am straduit sau ca am dovedit ignoranta; sau amandoua la un loc. Mai grav e ca, mai ignoranti ca mine s-au dovedit cei platiti de noi sa ne repare. Prima intalnire cu cardiologul a fost prin anii '85, ca urmare a unor pusee de tensiune ce a culminat cu un 23/14. Atat la spitalul militar, cat si la cel judetean din Galati, investigatiile au fost neconcludente, desi, la o radiografie pulmonara se precizeaza "usoara bombare ventricul stanga". Nu mi s-a prescris medicatie de tratament permanent a hipertensiunii arteriale si nu a fost pus un diagnostic de "anevrism ventricular stang", neglijente ce mi-au marcat viata. Incet, incet problemele s-au agravat: apnee si astm usor, indeosebi dimineata; pusee de hipertensiune frecvente, inceput de angina pectorala la efort. 
      Medicul de familie mi-a tratat forma de astm, dar nu de natura cardiaca, ci pulmonara, iar Spitalul CF Galati isi dovedeste total ineficienta, desi, ulterior s-a stabilit ca avusesem deja un infarct. Cand intr-o dimineata am ajuns la Spitalul judetean Galati, sectia UPU in stare cianotica, cu edem pulmonar sever, s-a aflat motivul: un nou infarct. S-ar zice ca am avut noroc, dar coronarografia efectuata ulterior la IIc Iliescu Fundeni a stabilit un verdict dur: aveam nevoie de 4 bay-passuri, iar 2 artere coronariene erau infundate 100%. Ce era de facut? Operatie pe cord deschis, numai ca medicul chirurg de la Spitalul Fundeni a refuzat operatia: era nevoie de transplant, iar in 2002 dr. Bradisteanu inca nu realizase primul transplant. Am apelat la IC Parhon din Iasi, unde Dumnezeu mi s-a aratat pentru prima oara. (va urma)