Bismarck a fost un cuirasat german din timpul celui de al doilea război mondial. Avand un deplasament nominal de 41700t și o greutate cu încărcătură completă de peste 50.000 tone, "Bismarck" era cea mai mare navă de război din istorie la data lansării sale la apă, în septembrie 1939. Echiparea și probele navei au durat până în aprilie 1941.
În urma unor pregătiri frugale, nava a fost trimisă în prima și ultima misiune de luptă în mai 1941, alături de crucișătorul greu "Prinz Eugen". Într-o serie de bătălii aero-navale desfășurate între 23 și 27 mai 1941, Bismarck a distrus nava-amiral a flotei britanice - crucișătorul Hood - și a avariat 1 crucișător și 1 cuirasat inamic. În urma acestei misiuni epice, atacat direct de circa 15 de nave de război britanice, Bismarck a fost extrem de grav avariat și sabordat de echipajul său în dimineața zilei de 27 Mai 1941.
Soarta cuirasatului german a reprezentat un punct de cotitură în războiul naval, deoarece marile puteri au început sa conștientizeze vulnerabilitatea marilor nave de război în fața avioanelor lans-torpilă, fapt ce a determinat schimbarea priorităților de construcție. Astfel, Japonia, Marea Britanie și S.U.A. au început să pună accentul mult mai mult pe port-avioane, în detrimentul cuirasatelor. (Wikipedia)
Inspirat de romanul din colectia Delfin, "Scufundati cuirasatul Tirpitz" (cuirasatul Tirpitz a fost fratele geaman al lui Bismarck), citit cu ceva timp in urma, de renumele Cancelarului de Fier, Otto Eduard Leopold von Bismarck si de revista editata de Hachette, m-am apucat de construit macheta cuirasatului Bismarck. Nu banuiam la ce munca ma inhamam, neavand experienta in domeniu, dar nici uneltele si materialele necesare. Dar pentru acest ultim impediment existau magazinele online asa ca, incet, incet am inceput sa ma dotez cu cele necesare; m-am inarmat cu rabdare si dupa 2 ierni de migala, in care tamplaria s-a impletit in mod fericit cu ceasornicaria sau cu mecanica fina, am reusit sa termin primul exemplar. Cum cumparasem revista in dublu exemplar, in iarna urmatoare aveam sa-l definitivez si pe al doilea, profitand de avantajul experientei acumulate de la primul exemplar. Prima macheta avea sa-i revina lui Bogdan Tanase - tatal, iar al doilea exemplar, lui Bogdan Tanase - fiul.
Am ramas placut impresionat de rabdarea si meticulozitatea de care am dat dovada si de care nu eram constient ca le am in sange, avand in vedere temperamentul sangvin. La reusita cred ca a contribuit si dorinta de a-mi dovedi ca sunt in stare sa fac in viata si lucruri deosebite, apropiate de arta, desi pana acum nu am aratat inclinare catre partea artistica, eu fiind un absolvent de "real", participant la olimpiadele de matematica si fizica (fara reusite remarcabile).
Trebuie sa recunosc ca imboldul principal a fost dat de boala cronica de care sufar, ce nu-mi permite iesirea din casa in anotimpul rece: un brohospasm generat de un anevrism ventricular stang si pe fondul unei bronsite "mostenite" din copilarie.
Odata microbul inoculat, au urmat corabiile: Sfantul Ioan Botezatorul, Santa Maria si Mayfkower. Ce va fi, vom trai si vom vedea.
Taras Bulba
