veșnic visător

veșnic visător
cândva, copil fiind, am pornit cu mintea
să cutreier lumea în lung și-n lat
pe globul pământesc, fără a ști ținta
la lumina lămpii, stând culcat în pat

aveam porniri naivei, arzând de idealuri
neștiind că soarta ne joacă la zaruri
mă vedeam corsar, legănat de valuri
pe mări întinse, adesea fără maluri

atunci am învățat că pot fi oriunde
umblând hai-hui prin lumea largă
sau nicăieri, unde lumina nu pătrunde,
în vâltoarea luptei, rănitul de pe targă

corabia mi-e sufletul, iar Utopia, soartă
copilăroasa minte, tirană ca o stâncă
la fiecare treaptă a vieții, ea mă poartă
în înalta slavă sau negura adâncă

am fugit din turma împinsă spre Destin
dar ce-am găsit? odihna veșniciei
bătrâne căpitan, primita-i statornic buletin
de fidel amant, fugit din calea nebuniei
Taras Bulba