femeia vampir

femeia vampir
m-am trezit singur pe-o culme a uitării
când mintea îmi juca feste, ale nepăsării
într-o-mpletire suavă de sunet și lumină
eram furat de vise într-o tainică grădină

femeia era goală c-un aer de biruință
culcată între perne, cuprinsă de dorință
blufam, părând un țărm de mare liniștită
atras totuși de formele felinei îmblânzite

maiestuoasă, lină ca lebăda pe unde
mă îmbia cu sânii și pulpele rotunde
m-ademenea ca îngerul spre fructul oprit
sub frunza ei de vie c-un ciorchine vrăjit

mi-a dat să beau din cupă licoarea visării
în laser se transformă în venele pierzării
raza din cer ce luna pe mine o răsfrânge
iar trupul ei din bronz se îmbăia în sânge
Taras Bulba