picuri de ploaie

picuri de ploaie
așa un dor intens mă înfioară
când somnul printre gene se strecoară
că aș vrea să cad ca picurii de ploaie
și cerbicia-ți aprigă s-o mai înmoaie

în brațe să te port apoi, în noapte
în pajiștea cu iarbă, flori și șoapte
să-ți stârnesc patimi, să-mi fii stăpână
să adormim în zori, acoperiți de lună

aș vrea această noapte să fie repetată
de fiecare dată să fii încercănată
să uiți de somn, cuprinsă de fiori
să uiți prezentul, în vis să te cobori

vor trece anii peste o lume-ntreagă
aminte ne-om aduce, parcă-n șagă
sub pasul nostru va crește iarba fericită
din cer cad picuri din ploaia îndrăgită
Taras Bulba