diurn

diurn
din umbre, din depărtări de șesuri
apar lenoși primii zori de vară
ca roiul de albine de la urdinișuri
se-nalță către cer o uriașă pară

ca Phoenix cu fulgere în pene
renaște din propria-i cenușă
se-mprăștie ca niște fumigene
aruncate într-o zi apusă

vulcanul, după mai mult de-o clipă
se-avântă către înaltul zenit
pufăie de parc-ar fi o pipă
și apoi pârlește tot ce a-ntâlnit

după o haltă pe bolta fără stele
năpraznic, astrul se-n-convoaie
privește lumea plină de belele
și, coborând, încet-încet se-nmoaie

încă o zi de slăvi încăpătoare
înspăimântat de aste tărâmuri
pasărea, transformată-n Soare
se stinge în laser și în fumuri
Taras Bulba