epitaf IV

epitaf IV
vuiește codrul sălbatic-n furtună
vibrează fereastra după ce tună
ascult cu teamă și cad pe gânduri:
pământul mă cheamă-n adâncuri

soarele e coborât în bernă
luna e împachetată pentru cadou
să vor aprinde stelele în beznă
să nu mă sperii singur în cavou

nu scrieți pe tort un La mulți ani!
Căci ultimul abia s-a scurs
împărțiți alaiului mulți bani
pentru o bună impresie mai Sus

curg clipele încet spre cimitir
odată scurse, se duc definitiv
vor destrăma al vieții mele fir
și vor lăsa un dor de mine fugitiv
Taras Bulba