capra neagră

capra neagră
capra cu iedul, aleargă pe creste
se-ascunde-n crevase, în ponoare
în urma-i se-mpușcă fără de veste
de braconieri lipsiți de onoare

ecoul dă munților, văilor scurt ocol
minune, capra a scăpat în tufișuri
alături, iedul pitit, privește în gol
atent la pietre ce cad, la povârnișuri

câini, hăitași pornesc pe-a lor urmă
perechea o tulește în găvane adânci
barbarii se-ndreaptă spre altă turmă
gonacii adorm la umbră, sub stânci

se lasă seara în liniște deplină
inima iedului curând se potolește
a mai trecut o zi și karma divină
le-a salvat viața, dumnezeiește
Taras Bulba