natură moartă

natură moartă
într-o vază, în apă este o floare,
uitată-ntr-un ungher. ea încet moare
își plânge cu petale strălucirea
iubirii noastre. rămâne amintirea.

oglinda veche și-a estompat privirea
într-u strat de praf și în urzirea
pânzei de păianjen. pagini ude
pe veci iubirea noastră vor ascunde

măhnita floare, în cupă-i ofilită
fibra veștedă, de cancer osândită
treptat se va transfera în irosire
plângând petală cu petală o amintire

mirosul de câmp al crinului văratic
fost martor tăcut al amorului sălbatic
în apa din vază, de vreme clocită
va pieri cu floarea și a mea iubită
Taras Bulba