cogito ergo sum (cuget, deci exist)
nu sunt sămânță seacă să mă sufle vântul
și chiar dacă mă suflă, ajung unde vreau eu
nu mă-nspăimântă cerul și nici pământul
tot Universul infinit e al lui Dumnezeu
nu sunt sămânță seacă să mă sufle vântul
și chiar dacă mă suflă, ajung unde vreau eu
nu mă-nspăimântă cerul și nici pământul
tot Universul infinit e al lui Dumnezeu
voi cugeta, de veghe sus, cu mâinile pe cârmă
să am drept țintă insule pline de idealuri
unde s-arunc uitarea trecutului în urmă
să poposesc la sânu-Ți, cu ancora în vaduri
să am drept țintă insule pline de idealuri
unde s-arunc uitarea trecutului în urmă
să poposesc la sânu-Ți, cu ancora în vaduri
chiar dacă cerul pare un fund de iaduri
din care oarba negură ca fumul își revine
corabia găsește drumul, cu prova printre valuri
și-atâta cât trăiesc, sunt contemporan cu mine
Taras Bulba
din care oarba negură ca fumul își revine
corabia găsește drumul, cu prova printre valuri
și-atâta cât trăiesc, sunt contemporan cu mine
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu