iubiți pe astă lume!

iubiți pe astă lume!
e vremea de-a valsa pe sunet de vioară
când parfum și sunet, la lăsat de seară
vibrează trist că inima în piept îmi plânge
căci soare apune-n zare, înecat în sânge

frumos și grav e cerul ca bolta din altare
cu farmecul genezei din lada de odoare
parcă și luna visează mai trândavă
când ațipește sânul, iar trupul e epavă

crinul pus în vază mi-a declanșat delirul
m-adoarme lângă tine, anulând destinul
eu îl joc pe Paris învățat să-nvingă
ce nu-i lăsa Elenei văpaia să se stingă

ochii sunt închiți, dar pe-ale lor ecrane
apare-o nouă lume, cu feți și amazoane
suave, mlădioase, coboară lin pe scară
din pufoșii nori, ca tinerii-ntr-o gară

dar mă trezesc în stradă în plină veselie
cred c-am scăpat de noapte și de sihăstrie
m-aud că poruncesc: oricine să iubească
destul că pe-altă lume o să trândăvească
Taras Bulba