regenerare II

regenerare II
eram odată singur pe-o culme a visării
când mintea îmi juca feste, ale nepăsării
într-o-mpletire suavă de sunet și lumină
mă las furat de vise într-o tainică grădină

femeia era goală c-un aer de biruință
culcată între perne, cuprinsă de dorință
blufam, părând un țărm de mare liniștită
atras totuși de formale felinei îmblânzite

maiestuoasă, lină ca lebăda pe unde
mă îmbia cu sânii și pulpele rotunde
m-ademenea ca îngerul spre fructul oprit
sub frunza ei de vie c-un ciorchine vrăjit

mi-a dat să beau din cupă licoarea uitării
un laser îmi pătrunde în venele pierzării
(furase de la lună o rază și-o răsfrânge)
ca palidul ei trup să se îmbăieze-n sânge
Taras Bulba