autocritică

autocritică
încercați să vă jucați de-a baba-oarba
cu necuvintele poetului Nichita
dezbateți filozofic, ca alchimiștii, ciorba
și cum se combate guta sau colita
înființați cenacluri de judecăți estetice
voi, literații, lipsiți de simțul ironiei
dar, paradoxal, cu aplecări mimetice
cu dăruire în exces, spre alcool, euforie
poetul le-a spus că-s „șezători”
că-i repetați necuvintele în van
preferă robotul unor muritori,
ce se declară al lui Nichita „fan”
I-au demontat opera, piesă cu piesă
I-au refăcut-o cu ecuațiile lui Decartes
mai nichitiană, fără nicio breșă
o poți patenta, cu un cod spart
și Eminescu, Luceafărul, a fost mimat
dar numai după moarte, niște lași
cât de curând, n-au mai existat
cu guma de elev, definitiv sun rași
lupi tineri sau critici mai bătrâni
au contestat o poezie trivială
mă-nfrupt din ghinda marilor goruni
asimilând substanța; restul e spoială
Taras Bulba