apariția-surpriză

apariția-surpriză
umblam pe mal, în prag de seară,
când tu mi-ai apărut, ca o visare
în jur cu heruvimi, cu ale lor viole
ce făceau să plângă în urma lor, corole

părea, pe cer, și luna îndoliată
oricum, avea lacrimi, era încercănată
se aplecau pe ape sălcii plângătoare
deși se anunța o zi de sărbătoare

dar, vai, și-n ochii tăi sunt lacrimi
să fie căință, de la mai vechi patimi?
să fie sărutarea dulce din divina zi
a mirelui, ce încă nu pare-a se trezi?

te las cu-a tale lacrimi și tristeți
cu a ta alegere, sper să nu regreți
cu ochii în pământ, plec, recules
cu savantul regret al unui neales

m-alint, cu luna-n plete, parcă zbor
în cântec disonant, ca un canon de cor
aș vrea s-adorm între stele albe
în miros de crini cu petale dalbe
Taras Bulba