agurida

Strugurii la care nu ajungi, sunt acri.
agurida
artist sau nu, te-ndrăgostești de dulcea ei făptură
întinsă pe nisipul cald, pe plaja de velură
având piciorul fin și șoldul împlinit
cu pielea marmoreană și ochi de antracit

eu aș privi-o veșnic, dar ochii-mi sunt orbiți
și nu de soarele pe cer, ci de nuri vrăjiți
zadarnic caut să m-apropii, ars de dor, jelesc
mi-e milă de-a ei piele și caut să o-nvelesc

prea mulți o-ncolăcesc în a lor minte beată
o-adoră deopotrivă, ea însă-i ferecată
ca o podoabă a zilei în spațiul unei cuști
un fruct al întristării din care să nu guști

mă pregătesc de luptă, cu planuri de atac
deodată apare o gorilă și mă trezesc în lac
mă simt ca un cadavru atacat de viermi
la fel de rece ca aceea pentru care gem
Taras Bulba