odă zeiței frumuseții

odă zeiței frumuseții
din ceruri, coborâtă în zorii dimineții
sau ieșită din adâncul mării înspumate
încerc să îți dedic un imn al frumuseții
ție, ce râzi de timp și bagi groaza-n toate

de-a valma aduci lumii și fericiri și crime
sărutul tău e vrajă, venin îți este gura
toți te doresc fără a fi stăpâni pe tine
aduci miresme-n adiere, hăul cu furtuna

ești torță aprinsă pentru un fluture orbit
ce lacom te cuprinde, încetând să zboare
ești icoana sfântă pentru bietul osândit
drăceasca sirenă pentru un eșuat în mare

nu-mi pasă că apari din Eden sau Infern
ochii, părul, surâsul, piciorul tău mă-mbie
iubită-mi ești în brațe. te rog să îmi așterni
o lumea mai frumoasă, sătul sunt de furie
Taras Bulba