amor astral

amor astral
seara se lasă rumenă, pasională.
după o zbuciumată zi de dănțuit
îi așterne soarelui culcarea în poală
acesta face fețe-fețe, apoi a adormit

arsă de dor, seara aprig îl sărută
pe coapse, pe piept, pe ochi, pe gură
deschisă-i este rana, poftitoare mută
e scuturată de friguri și parcă de ură

rămâne pătată pe sâni, pe veșminte
soarele alunecă din poală, se stinge
aleargă spre el, ieșită din minte
și toate deodată: leșină, râde și plânge

apare-ntre stele pe cer, secerea lunei
într-un târziu noaptea, acel negrul gâde
ridicând din umei în spatele nebunei
se răcorește, crudă, sălbatică și râde
Taras Bulba