unde ești, omule?

unde ești, omule?
atâta rece veșnicie
după o clipă de tumult
cum e să nu mai fie
și doar ecoul să-l ascult?

se stinge lava din vulcan
și lasă terrei un buboi
că ești boier, poet, țăran
rămâi în urmă un mușuroi

te lupți, vrei totul sau nimic
te-arunci în gol cu ochii-nchiși
te-mbraci în fir de borangic
dispari ca viermele, ucis

te caut vreme de o viață
trec, nu te văd în albă zi
te ții legat de-o simplă ață
și nimeni nu te poate ști

ai fost făptură fără umbră
ai glăsuit, dar numai șoapte
respiri în atmosferă sumbră
și stai între cer și noapte
Taras Bulba