deopotrivă, vinovați

deopotrivă, vinovați
sunt singur într-un amfiteatru rece
cu nocturnă asigurată de patru stele
din minarete cu paratrăznete în cruce
cu obscuritatea prinsă-n lanțuri grele

pe cer se naște cununa unui Crist enorm
îmi spun rugăciunea în ploaia de vin
pe-un mozaic cu raze tapetate diform
vulturii morții se htănesc cu lapte divin

în tunete de primăvară se va dezlănțui
militarul, cu sceptrul crucii într-o mână
și iataganul semilunii în cealaltă, va lovi
în popi și imami, pân'or pleca pe Lună

nu asta-i credința ce mi-am dorit de mic
ura și vrajba ce-mi prăjesc disperarea
într-un amorf ținut, de un arc voltaic
unde ești, Doamne? rămân cu-ntrebarea?

Taras Bulba