despărțire

despărțire
în noaptea de primăvară
când vântul te dezmiardă
eu te-am condus la gară
trecutul să se piardă

în liniștea de primprejur
tu ca o frunză tremuri
mecanicul zloboadă aburi
și șuieră-ntre trenuri

de îți trezesc vreo amintire
de chip uitat de vreme
îți spun adio-ntr-o șoptire
și lumea să te cheme

în orice stea ce licăre
îți văd obrajii veșnic uzi
de lacrimi care picură
pe jos, dar nu le-auzi

trist, cu-o voce răgușită
îți spun o vorbă veche
rămâne-n veci nelămurită
n-ajunge la ureche
Taras Bulba