întâlnirea

 întâlnirea

albastrul cerului își răspândește vraja

e ora stabilită, (desigur, când dorește)

apare-al nopții astru și se-nfioară plaja

eu vin devreme s-o văd cum se ivește

o privesc lung cu ochii de vițel

îi mângâi pielea-ntisă, de mănușă

mă-nvîrt în jurul parului, ca un cățel,

scărpinându-se să scape de-o căpușă

o rog să-mi ierte pornirea antropofagă

că-i sărut pădurea și a ei văioagă

că-mi plimb a mele buze pe coapsele-i fine

să mă alunge, de nu se cuvine

ea îmi vâră capul cu sila în piept

unde dau de lotușii suavi și gemeni

eu mă-mpotrivesc, mă fac că nu accept

iar capul ei se-apleacă, de asemeni

a-nceput să fremăte, să se-nfioare

eu m-am turburat nespus de mult

îngâna un cântec cu buze sunătoare

și-am plâns, fiindu-mi cunoscut

Taras Bulba