pastorală

pastorală
sfioase, razele de soare trec grăbite
prin frunze, ramuri, pe cărări cotite
se urcă în înaltul cerului siniliu
îmbrăcat în flăcări, pe tronul auriu

în crâng plutesc arome dulci-amare
duse de vânt din sălcile-n floare
privesc uimit la rugii ce se-ncurcă
muri, coacăze, fragi, pe copaci se urcă

am avut răbdare, o iarnă de plictis
e greu să piară suferința și din vis
alerg după natură, să renasc cu ea
să-mi restitui foamea și setea de a vrea

'mi-apare aievea a păstorilor regină
să mă anime și vlaga să-mi revină
mă servește din clondirul de rachiu
să ne scăldăm în mare mai târziu
Taras Bulba