călătoria

călătoria
o boare puternică și parcă, sumbră
mi-a stins lumânarea și a mea umbră
puteam contempla cerul, spirale de stele
dar nu-mi regăseam vise, amintirile mele

abia plouase, încă lăcrima ramul
am ridicat ancora să străbat oceanul
cu casa părintească drept arcă
deși pământul, să mă oprească-ncearcă

am lăsat lucruri câte în viață au fost
am aruncat zestre, poveri fără rost
de nu m-ai fi chemat, aș mai fi rămas
să-mi reglez tristețile uitate, cam un ceas

privesc inert lumina crudă de afară
trec printr-un port, plâng femei ușoare
peluzele din parc, presărate cu brândușe
e prea târziu să evadez, speranțele-s duse

atât de-aproape de-a părăsi pământul!
făgăduința de supraviețuire-i neantul
am dus o viață mai mult dezordonată
nu m-ar mira să fie o călătorie zdruncinată
Taras Bulba