denie la Colectiv

denie la Colectiv
o demență cruntă ucide-n masă
făcând un maldăr fumegând
din bieții tineri, așteptați acasă
ce n-or mai veni nicicând

ei, visători, cu țeluri înalte
alchimiști și atotștiutori
căutători de Adevăr în noapte
sfâșiați de obsesii și adânci fiori

deschizători de înnoite porți
tânjind cu mințile concise
după avataruri și indecise sorți
s-au ales cu tâmplele încinse

un tânăr cu privirea muribundă
frumos în goliciune,cu pielea brună
cu o tandrețe de fecioară sfântă
sclipea de fum în razele de lună

o soră severă, dintre multe cele
cu sâni rotunzi și ochii de văpaie
duios îl prinde cu brațele fidele
să-l ducă-n cadă și să-i facă baie

o clipă efemeră și pe loc se naște
amor, chemarea vieții, sfântul cânt
femeia-i osândită cu a ei oaste
să ducă taina până în mormânt

vin muza verde, Justția divină
în această dulce și gravă pasiune
și ea, misterioasă moarte lină
ultima soră de caritate-n lume
Taras Bulba