naturalistul

naturalistul
sunt vânătorul ce-aleargă desculț
în grădina lui Pan, ce n-are lizieră
să reînvăț botanica, uitată de mult
de pe timpul unor răutăcioși cu vizieră

mă răcoresc în ploaia de la amiază
mi-adăp privirea în raiul de vopsele
ajutat de lumina ce mă salvează
și mă îndeamnă spre crini și lalele

și-apari tu, lebădă între nuferi dalbi
ca o reclamă în valuri de smarald
pudrată de sorturi de zahăr alb
între culori blonde cu tonuri de cald

frumoasă ca un crin în miez de mai
ești ca o cupă plină de extaz
acompaniată pe umeri de părul bălai
cu ochii în lacrimi din marea de topaz

îți lepezi petalele înainte de baie
îți rămân două flori de nu mă uita
a căror priviri devin o văpaie
ce străbat platoșe până-n mintea mea

mă afund în păduri și pășunile tale
ca un naturalist îndrăgostit de floră
navigând pe pântec și coapsele goale
mereu după a triunghiului corolă

oferă-mi crinul și-ți voi fi menestrel
să-ți dedic, păcătoasă, cu umblet dulce
freamătul versurilor unui amant fidel
ce-absoarbe aroma, când să se culce
Taras Bulba