istoria românilor

istoria românilor
mă urmărește din negura vremii
și drumul cel străbat mi-l veghează
să m-adun, să țin aproape de moșnenii
ce mi-au lăsat seva și a mea minte trează

să ascult stejarul și să-i asigur soare
să ascult sub scoarța-i cânt de viață nouă
să simt cum calc iarba în picioare
și mi se afundă gleznele în rouă

mai văd acolo, în cele patru vânturi
cum cuvântul nostru se-mparte deopotrivă
pacea Domnului domnește peste gânduri
și scoate pietre la iveală din viața primitivă

aș vrea ca tihna s-o beau setos prin pori
noi zori să se reverse ca apa și ca vântul
să-mi împrăștii duhul, la frați și la surori
să fiu pătruns de țară, ca ploile pământul
Taras Bulba