tristețe

tristețe
tristețea-i mare în amurg
fluviul arde colorat, ca norii
în zadar încerc s-o alung
ea pleacă odată cu zorii

în zori, dacă-n grădină ai fi
m-aș ruga smerit la albine
și fiecare floare ar ști
că te-am sărutat pe stamine

în fiecare zi e un amurg
și-n fiecare zi apar zori
așa cum în fluviu apele curg
și primăvara aduce flori

numai eu rămân în amurg
cu luna, pătruns de fiori
tristețea nu pot s-o alung
când tu nu apari până-n zori
Taras Bulba