șah la Regină

șah la Regină
e gheață la mal și-n inima mea
pământul tușește, aproape că plânge
pe tabla de șah regina urcă în șea
e emotivă și înroșită în sânge

cămașa-i pătată de tuș
din lacrimile ochilor negri
inima, stoică, învelită cu pluș
se zbate în caninii integri

o căpățână zace la picioare
și fluieră prin gâtul secerat
ascultă urale și moare
pe scena fostului regat

îmi fac trei degete mănunchi
încerc o cruce să-njghebez
din căpățână, un rest de trunchi
și sufletul să îl veghez

mă apropii cu o rugăciune
și amintiri, ca o reclamă luminoasă
plouă lăptos și nu-i minune
regina s-a întors acasă
Taras Bulba