paiața

paiața
o viață cerșeti râsul, urlând în soare
mi-e milă și solicit public, îndurare
să nu-ți mai rănească inima însângerată
oricine vrea îți sfâșâie cămașa pătată

asemeni animalului cu un lanț de gât
tributul îl primești cu un gest urât
sclipirea din ochi și voluptatea slută
ți-ascunde pudoarea și tăcerea mută

o viață fără glorie, plină de jale-amară
dansezi oricând pe scena ta vulgară
cel ce râde, moare și în veci nu știe:
distracția e artă și multă mută, poezie
Taras Bulba