o nouă dimineață

o nouă dimineață
când trupul e fierbinte și visul e mai dulce
când luna obosită se duce să se culce
la vremea deșteptării oștimii, vine o boare
dinspre fluviu, pe faleză și suflă-n felinare

în lupta nopții cu ziua, cerul sângerează
precum mireasa, fată, cearceaful îl pătează
cu obrazul în lacrimi începe-o viață nouă
în aurora dimineții lucesc boabe de rouă

pe stradă, curtezane cu-nvinețite pleoape
se-ntorc în parturi, noaptea s-o îngroape
ici-colo se aude cântatul ultim de cocoș
o babă mormăie în tindă în neglijeul roș

sticleții, somnoroși, se retrag spre case
e ora când hoții se dezmorțesc la oase
nebunii sunt cuminți în funduri de ospicii
mormane mari de lene ieșeau din edificii

trupul rotund al soarelui se naște în durere
din hăul fluviului, agale, crește în putere
sărind din somn, orașul prinde viață
cât încă e răcoare, acum de dimineață
Taras Bulba