Lupușor

Lupușor
când la plimbare ies ziua-n amiaza-mare
sau pe-aleile din parc, seara pe răcoare
mă-ntâmpină docil, în ochi cu o întrebare,
un câine de pripas, dar lup în comportare

pribeag în astă lume, s-a aciuat la bloc
după alură și firul lucios, a avut noroc
privirea caldă și-a meritat tainul, zilnic
răspunsul la aport a dovedit că nu e silnic

nu suporta bețivii, nici pe sărmanii străzii,
nici polițiștii, cunoscuți din diferite razii
stăpân pe cartier, mânat de griji și zor
simțeam c-avem nădejde în el, în Lupușor

într-una din serile de vară, călduroase
l-am luat cu mine să-mi țină de șase
cu dispersată atenție, cu vigilența trează
am străbătut pe jos până la Faleză

în aerul ce crește în văluri mici și crețe
m-așez la o terasă, cu multă tinerețe
pe un ponton, cu legănări ușoare
cu adieri plăcute și multă rumoare

comand o saramură, pentru el o fleică
bine crescut, mănâncă doar din teică
eram stăpân pe soarta unui animal sătul
dar eu eram sărac, iar el era fudul
Taras BUlba