primul păcat

primul păcat
prea palidă micuța nou-născută
cu ochii ei de purpură
abia deschiși spre lumea neștiută
un „am sosit!” ne murmură

cu ombilicul prins de mamă
ce-așteaptă fireasca înnodare
privește la tabloul, prins în ramă
natură vie cu o floare

născută azi, fără trecut
are deja un prim păcat
faptul de a se fi născut
fără întrebări, fără „aprobat”

la orizont e un viitor fatal
tresare plăcut la atingerea maternă
ursita I-a prevestit,banal
că viața nu va fi eternă
Taras Bulba