himera

himera
cutreier cu gândul, trec prin vămi în lume
să aflu taina vieții, să cercetez cutume
Tu, Mare vistier, cum de permiți risipa
și demonii beției să ne sustragă clipa?

ei, rodul noplii Tale, nu Te mai ascultă
se-mprăștie în lume, dospesc idei oculte
din cei puțini dar puri alege îngerii în cer
arată-le oglinda cu fărâme de mister

fântâni cu adevăr din loc în loc să pui
izvoare de-ndreptare, să devenim sătui
în slăvi când ne-om întoarce, din noroi
neantul să străbatem fără a fi strigoi

așa cum din naștere în lume am plecat
la fel să ne întoarcem, fără de păcat ...
dar visul s-a sfârșit, minune nu mai sorb
în somn te-am regăsit; sunt același orb
Taras Bulba