frunza de vie

frunza de vie
când soarele dispare după coamă
culesul vie-i gata și prețioasa poamă
ia calea jgheabuluii, a teascului de stors
(la fiecare viță, bărbații oftau, geloși) ...

privesc la Eva goală din marmoră pink
cu coapsele prelungi și umeri de Sfinx
cu zâmbetul pur de seva nemuririi
vă întrebați: ce cauă frunza, între linii?

au înflorit lotuși în loc de sâni candizi
cu avântul lacom, ochii devin avizi
se pleacă sfiiciunea în fața frumuseții
căderea e supremă în zorii dimineții

descopăr o alună sub pântecul rotund
prin pleoape răzbat raze de korund
destul pentru a mitui privirile profane
să nu-i aflu viața printre curtezane

un gând îmi sparge mintea, să o fur
să privez bărbații de un idol pur
să-i întorc Evei calea spre desfrâu
să-i acopăr taina cu frunza sub brâu
Taras Bulba