suprasuficienta
se duce o zi, alta se naste
intr-o perpetua lumina
visele noptii nu le-om cunoaste
subconstientu-i de vina
anii mei, cati sunt, gramada
ca adierea se strecoara
au facut destul corvoada
sa traiasca cat o cioara?
imi admir varsta, asteptand
cu parul ce inca nu a albit
ca pomul cu frunza cazand
si trunchiul de vifor, racit
seva se scurge alene prin vine
oglinda reflecta chip tineresc
unda din ochi, ceva o retine
nu-i place sa-i reamintesc
ce am sub frunte, varsta nu are,
pastreaza secrete-n clisee
le pot reda in aceeasi stare
cum de se-ntampla?
nu am idee
Taras Bulba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu