marți, 29 martie 2016

pribegie

pribegie
am obosit de-atâta stat în casă
să plec aș vrea, dar nu definitiv
să rătăcesc în mână cu o plasă
cu un mezel în loc de aperitiv
pe drum de țară, printre lanuri
de orz, secară, grâu, porumb
pe mări, oceane, printre valuri
să mă feresc de drumul strâmb
cândva mă voi întoarce-acasă
spre toamnă, pe la ora cinei
să adorm cu draperia trasă
ascuns de stele și lumina lumii
mai am un ultim vis straniu
înainte să dispar definitiv
să mă spălați cât încă-s viu
pentru a fi mai … tranzitiv
Taras Bulba

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu