oda suferintei

oda suferintei
sa-ncepi din zori cu suferinta,
taciune, ce mocneste in piept
e aproape trecere in nefiinta,
saracit, despuiat, inca asept

tu, lacrima, un strop de suflet
ce-ai izvorat din adancul meu
ai stat ascunsa intr-un cuget
si te-ai desprins acum, la greu

ramane doar o dara pe obraz
de la caldura razelor de soare
apa suferintei, al unui necaz
se destrama in pulbere de sare

luati aminte, ai nostri semeni
invingatori, invinsi, biruiti
nu va trece prin viata nimeni
fara de lacrimi si suferinti

sa n-asteptam minuni din cer
cat timp am incalcat cutume
ce-au lasat racile si pier
odata cu al nostru nume
Taras Bulba