Martie

Martie

În scurta iarnă am auzit doar șoapte

A fost cam nefiresc de blandă,

fără furtuni și vifore în noapte

Geru-a plecat în nord, să se ascundă

Zăpada s-a topit, atâta cât a fost

a ieșit și sufletul din hibernare

Inima accelerează, își are-un rost

să trimită sângele la o plimbare

Soarele-n amiază-i tot mai sus

Pământul reavăn se zbicește

Revine cocorul de unde-a fost dus

și barza la cele ce vor naște

De-apleci urechea spre copaci

auzi pleznirea mugurelui crud

Se urcș-n salturi vrejul pe araci

împins de-adierea vântului de sud

Lumina se strecoară printre nori

Se urcă seva prin vine în coroane

Calc iarba și mă trec mii de fiori

că o strivesc și alții mor de foame

Sătul de stat în casă, pornesc agale

pe sub roscovii cu tecile cântând

Copii pe role-mi dau târcoale

Vine și ea, fericirea, dorită-n gând.

Taras Bulba