Adam si Eva

Adam si Eva
m-asez cu Eva sub un pom
nu orice pom, era un mar
m-asez in poala-i sa adorm
in timp ce-mi minte-un adevar

nu stiu cum, dar se facea
ca Eva musca din marul paduret
in timp ce sarpele o-ncolacea
si ii soptea venin, discret

intelepciunea din gradina
m-a invatat ca pomul sfant
ce cu nesat sorbea lumina
avea o taina sub pamant

vroiam ca visul sa ma-nsele
si marului sa-i inteleg taina:
sarpele l-am jupuit de piele
si-am invelit nudul cu haina

izvorul de pacate, odata stins,
s-au stins si flacarile-n iad
luminile gradinii s-au aprins
si-mparatim in verdele de jad
Taras Bulba