eliberare

eliberare
se aud, de vânt aduse, șoapte
de la străbunii noștri-n noapte
ei nu mai sunt nici amintire
căci I-am pierdut prin cimitire

vom fi și noi sărmane umbre
uitați de timp în nișe sumbre
se-absoarbe trupul în pământ
iar sufletul va deveni mai sfânt

suflet, ce va încerca să zboare
cât mai departe, către soare
să construiască ,el, un stingher,
punți peste veacuri, scări la cer

Al nostru acoperiș, eternitate
adumbritor al durerii ferecate
va fi deschis spre lumi astrale
lăsând să plece tristeți și jale
Taras Bulba